Real life is overrated.

-Imi pasa de tine,mai mult decat iti dai tu seama.Mersi,iar acum treci in pat pana ce nu te iau din nou pe sus.spun zambindu-i la fel de cald.

-Cu placere si nu plec nicaieri,pana nu adormi tu.am spus sigura pe mine.

-Cine crezi ca va dormi acum?intreb razand.Si punete odata in pat.spun ridicandu-ma.

-Nu vreau!am spus scurt strangand din ochi din cauza dureri de la mana si de la picior ce simteam ca mi se materializeaza in tot corpul.

-Bine.spun luand-o in brate ignorand durerea de la umar.Chiar daca ma durea de numa nu schitam nici un gest asezand-o pe pat.

L'am prins de guler fara sa il las sa se ridice.
-Durerile mele nu se compara cu ale tale si totusi esti mai incapatanat.

-Eu asa sunt si nu conteaza acum durerile mele.spun fara sa ma misc.

-Conteaza mai mult decat ai crede,asa ca stai locului,te rog.am spus privindul in ochi adanc.

-Bine voi sta locului,daca nici tu nu mai ai de gand sa pleci de aici.spun.

-Okay,nu ma misc de aici nici tu nu te misti din patul tau.am dat simplu din umeri dandui drumul.

-Ok.spun sarutand-o rapid si asezandu-ma pe patul de langa ea zambind.

-Am zis patul tau,nu al meu,adica nu vreau sa mor langa tine,imi ocupi locul.am spus ca un copil mic bosumflanduma

-Nu este patul tau,este patul de langa tine.Si stai tu calma ca nu mori.spun.

-Intr-un fel e patul meu,pentru ca vreau eu sa fie,si sigur o sa mor,deci hai jos din el gasesteti alt pat in alt salon.

-SI flori nu vrei?spun ridicandu-ma totusi de pe pat.SI nu o sa mori stai tu calma.Daca eu nu am murit si puteam sa fiu impuscat in cap asa ca tu nu mori.spun oftand mergand si luandu-mi camasa pe mine.

-Da,as dori,trandafiri albastri daca se poate.am chicotit fara sa il pierd din privire pe baiat.

-Sa stii ca acum ma duc sa iti caut prin tot castelul trandafiri albastri.spun oftand.Ma opresc in fata oglinzii privindu-mi arcada.

-Nici sa nu te gandesti,nu pleci!m'am ridicat speriata fara sa bag in seama durerea ce imi traversa corpul.L'am prins de camasa tragandul in bratele mele de la spate.

-Vrei trandafiri alabstri si asta o sa fac.spun reusind sa ma trag de langa ea,intorcandu-ma privind-o in ochi.

-Glumeam,si inceteaza nu pleci nicaieri,nu te las,stai cu mine,iti interzic sa parasesti acest salon,sa ma parasesti pe mine.am spus punanduma in fata usii starmband din dinti de durere,inceracnd sa imi mentin echilibru.

-Nu plec,dar te rog punete in pat.spun incet apropiindu-ma de ea.Imi intind mainile in fata catre ea.

Il apuc de maini dandumi cateva lacrimi de la dureri,imi fortasem nota si stiam prea bine asta,simteam cum fiecare os mi se rupe in mai multe bucati acre la randul lor se rup.

Am luat-o inbrate.
-Vei fi bine,doar nu te mai forta pentru mine.spun incet mergand cu ea spre pat.

Mi-am dus cu ultimele fortele mainile in jurul gatului sau,zambind chinuit.
-Dar nu pleci,promiti?

-Iti promit ca nu plec.spun zambindu-i calm.