Printre reflexii ...

Am intrat in zona oglinzilor. Mergeam incet catre usa care deschidea camera plina de oglinzi. Era un loc numai bun de antrenament in cadrul orientarii. Stia foarte bine ca daca reusea sa stapaneasca asta reusea orice.

Ma plimbam pe hol plictisit si cu castile in urechi.Stiam deja unde era camera oglinzilor si imi placea sa stau des pe acolo ca era liniste.Imi dau castile jos oprindu-mi muzica de la telefon si pasind in camera plina cu oglinzi.Nu mai priveam de mult reflexile in oglinzi,pentru ca puteai vedea orice,ceea ce poate sau nu sa fie adevarat.
M-am asezat deodata pe jos cu spatele lipit de o oglinda mai din capat privindu-mi reflexia in cealalata,dar adevarul era ca nu vedeam absolut nimic.Nu imi vedeam reflexia si asta iubeam la acea oglinda.Oftan incet si inchizandu-mi ochii gandindu-ma la total alceva in acel moment.

Ajunsesem in nucleul salii. Acolo oglinzile erau formate ca un labirint. Mi-am inchis ochii asteptand. Asteptam momentul potrivit pentru a incepe antrenamentul. Deodata am deschis ochii si oglinzile s-au reintors in asa fel incat labirintul sa fie difereit, astfel incat antrenamentul sa fie cat mai palpitant

AM simtit oglinzile miscandu-se dar nu ma miscasem si eu din acelasi loc.Imi placea ca era liniste si pace si puteam sa fac cam orice.Am oftat adanc privind oglinda din fata mea.Inca nu mi se vedea reflexia deci ceva era diferit la celelalte oglinzi,fiind ca in oricare dintre celelalte ti se vedea reflexia.

Mergeam cu pasi mici printre oglinzi ca s anu cad intr-una dintre capcanele salii de oglinzi. Mi-am inchis ochii lasand instinctele sa isi faca datoria.

M-am ridicat plictisit si mam apropiat incet de oglinda.Vazand ca tot nu imi aparea reflexia,am intins mana sa o ating.Prosta miscare,oglinda se spare ca atingerea mea si se auzira cioburile cazute pe jos si un ,,ah"de la mine din gura.

Am auzit cioburile si am alergat pana acolo evitand capcanele. Vroiams a vad ce se intamplase. Cand am ajuns acolo l-am vazut pe baiat.

Mi-am privit mana care avea cateva cioburi si sangera,apoi mi-am dat ochii peste cap.
-Se putea sa nu fac eu vrei prostie?spun fara sa ma gandesc apoi intorcandu-mi privirea spre tanara.

-Pot s ate ajut? l-am intrebat pe acesta privindu-l ingrijorata. Pare ceva serios, spun incet dandu-i cioburile din mana.

-Hmm daca poti face miracole sa imi vindeci mana da,dar daca nu nu prea cred ca ai cu ce.spun dand incet din umeri.Nu este prima taietura pe care am facut-o de cand sunt aici si nu pricep ce era cu oglinda aia.continui ganditor.

-Acealea sunt puterile mele, spuse aceasta stanjenita. Numai eu ma puteam vedea in ele spun aratandu-i una in care era reflexia mea. Am scos o crema micuta si i-am dat peste taietura, aceasta vindecandu-se.

-Nu,defapt doar oglinda pe care eu am atins-o si care s-a spart apoi nu ma puteam vedea.In rest ma pot vedea si eu in fiecare dintre aceste oglinzi.Si mersi dar nu ma deranja sa port bandaje.spun dand din umeri.Sunt Alexander.ma prezint pana la urma.

-Cum zici tu, spun dand din umeri. Lasa ca e mai bine decat sa porti bandaje. Eu sunt Ayumi, spun zambind. Ayu sau Yumi, spun.

-Incantat,doar nu imi pronunta tot numele ca fac ca toti draci.spun incet zambindu-i apoi.Si ce cauti tu aici?intreb.

De asemenea, spun zambind. Ok stai linist e prea lung pentru mine, spun razand. Pai ... puff ma antrenam, spun dand din umeri. Tu?

-Deobicei pierd vremea pe aici,cand nu ma seaca soramea la cap sau cand nu am ce face mai bun.spun ganditor.Vin aici de ceva vreme si nu am mai vazut pe cineva sa vina pe aici pana acum.spun.

-Uite ca eu vin foarte des, spun zambind. De doua ori pe zi, spun dand din umeir. Azi am intarziat, spun razand. E dragut sa ai o sora? il intreb privind cioburile de pe jos in care mi se vedea fata in mii de bucatele.

-Pai depinde,daca ai o sora care a fugit de acasa si o vezi doar dupa patru ani si habar nu ai cum sa ii spui ca parintii vostri au murit intr-un accident...deci trage tu concluzia.spun.

-Bi ...bine ... spun ezitand, total uimita. Poate ca nu e asa de bine dar macar mai ai pe cineva din familie, spun incercand sa zambesc fortat.

-Mda....macar atat.spun zambindu-i.Esti ok?si scuze ca te-am uimit asa dar nu prea vorbesc cu cineva despre astea si inca nu stiu cum sa ii spun soramii.spun.

-Da ... sunt bine, spun privind oglinzile. Pai ar trebui sa ii zici sincer. Nu stiu cum e soara ta, insa ar trebui sa fi sincer cu ea.

-Cam greu ca nici eu nu mai stiu cum e,ca nu am mai vazut-o de ceva vreme.Ieri m-am intalnit din intamplare cu ea.spun dand din umeri.

-Atunci macar inceara doar cu sinceritatea. Sau incearca sa ii zici o poveste. Si in acea poveste ii spui cum s-a intaplat totul ... spun ganditoare.

-Nu merge cu povestile,nicioadata nu asculta povestile.spun schitand un zambet.Oricum voi rezolva eu problema asta pana la urma.Doar ca astept momentul potrivit sa vorbesc cu ea.

-Iti urez succes, spun usor stins, greu de seziat acesta ezitare din vocea mea.
Eram asa de .... profunda simteam cum ma inteapa ceva, nu realizam ca aveam unul din cioburi in mana si il strangeam.